„Nu am intrat în politică cu gândul să rămân mult, nu am intrat cu gândul că aș putea fi măcar parlamentar. Când am venit la primul mandat, abia așteptam să se termine. Politica te duce de pe o zi pe alta dacă nu te hotărăști, la un moment dat, să spui stop.
Am avut o tentativă și am fost foarte aproape de a renunța la politică imediat după 1996, după ce Emil Constantinescu și Convenția Democratică au câștigat. Am spus: "Bine, în fond, lucrul pentru care am intrat în politică, fără să mă tragă foarte tare sufletul, s-a împlinit. S-a petrecut rotația democratică în România, am scăpat de comuniști, cum vorbeam noi atunci. Aș putea să mă întorc la ale mele". Ale mele, care erau altele. Începusem un doctorat, în fine.
Nu am făcut-o, dar niciodată nu mi-am imaginat chiar făcând politică și nu m-a interesat, nu mi-am dorit să ajung pe o anume funcție, oricât de sus. Faptul că voi activa într-un birou din Casa Poporului, enorm, disproporționat, conceput poate chiar pentru Ceauș...