„Statul mă acuză că sunt om”, spune Piedone, invocând celebra expresie latină „Homo sum, humani nihil a me alienum puto” – „Sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi este străin”.
El recunoaște slăbiciuni omenești, mândrie, prietenii, certuri conjugale, dar insistă asupra ideii că nu acestea ar trebui să-i definească imaginea publică.
„Degetul mulțimii e îndreptat spre mine, a doua oară, pentru că așa spune statul. Un stat ale cărui legi sunt aplicate pe dușmani, dar interpretate cu prietenii”, acuză Piedone.
El susține că este condamnat mai întâi în piața publică, apoi în instanță, iar dreptul la viață privată și demnitate îi sunt încălcate constant.
Piedone face referire la activitatea sa din fruntea ANPC și alte instituții, declarând că multe dintre problemele scoase la lumină – precum mâncarea alterată sau gândacii din bucătării – sunt reale și persistă tocmai din cauza unui sistem care protejează i...