De la muncitorul eroic la votantul antipatic: două fețe ale clasei populare

Un text de demult, de acum mai bine de trei decenii, a fost republicat recent pe platforma Contributors. Un intelectual public, figură centrală în spațiul carpato-danubiano-pontic, într-o vervă estetică, scrie despre aceleași teme de acum și dintotdeauna: fesenismo-pesedism, știrbi, mizerie, șobolani, femei șleampăte și bărbați burtoși, pe scurt, despre degradarea umană – link aici. 

E textul tipic al unei părți a intelectualității autohtone, cei „jupuiți de durere” (Patapievici y compris), care credeau, și încă mai cred, că mizeria e consecința degradării omului și nu o condiție economică. Un panseu fără valoare în sine, mai degrabă e discursul tipic al anilor 90. Sunt reflecțiile unui intelectual, cu melancoliile și anxietățile lui, estetizate și cosmetizate, „despre neajunsul de a te fi născut” român. Pare-se că în peregrinările-i occidentale, filosoful nu ajunsese și în cartierele sărăciei și precarității economice; în spațiile centrale ale urbani...