Ca la râie, munca începe în momentul când dă de tine și se termină când te uită. Așa se face că, pe la începutul zilei următoare de dârvală, undeva între unu și două dimineața, mă grăbesc să nu se închidă la non-stop, carbogazoase și bețișoare parfumate, să le zicem.
La întoarcere nu mă mai grăbesc, noaptea-i tânără, iar acasă mă așteaptă, în acest caz, mârtanul și laptopul. La intrarea în bloc, surpriză! Chip și Dale, doi descălecători din Nepal, Bangladesh, Myanmar, Sri Lanka sau de oriunde se ciorovăiau cu interfonul într-o limbă străină și pentru ei, nu numai pentru mine.
Grăsuți, pufoși, zâmbăreți, amabili, veseli nevoie mare, ca orice om care muncește la orele la care toată lumea doarme. Cam pe la un metru și un pic, unul cu o cască de motor galbenă și un cub roșu, celălalt cu o cască roșie și un cub galben în cârcă. Ca să fie fix ca în desene animate, aveau și două dungi reflectorizante pe băscuțe, dințișori Orbit și rezemau regulamentar două sc...