Așa cum am spus într-o Pastilă anterioară, am urmărit cu mare atenție, în direct, conferința de presă a lui Nicușor Dan. Prin partea a doua a fost un efort, pentru că întrebările, mai ales cele tembele, pur jurnalistice românești, curgeau. Tot felul de reprezentanți de tip frizeri, grași transpirați, burtoși și coculiști de la site-uri obscure au simțit nevoia să se așeze la coadă și să pună și ei întrebări trimise de patroni pe telefonul mobil.
Nu se pune că au scris pe telefonul mobil întrebări. Și întrebările jurnaliștilor nu m-au surprins, cu excepțiile fericite, de data asta ale întrebărilor puse de Radio România Actualități, de TVR, de Ager Press și de câteva televiziuni.
Restul au fost întrebări tembele, care mă conving încă o dată că nimic nu e mai jignitor pentru mine decât să mi se spună că-s jurnalist. Eu nu...