Când am cercetat proza proletcultistă, dar și presa stalinistă, am fost uimit, stupefiat de felul în care autorii inițiativelor articolelor încălcau adevărurile vieții.
De exemplu, era de mare succes, la mare căutare, o poezie de dragoste în care ea îi spunea lui: „Te aștept să vii la întâlnire, dar nu cumva să vii până nu ți-ndeplinești planul”. Contrazicea adevărul dragostei. „Vino, nu mă interesează. Poți să vii și dacă e război”.
Și multe alte inițiative. Tipe care lucrau la 10 războaie odată, și apoi venea una care lucra la 15 războaie odată.
Tot felul din aceste inițiative care făceau parte din propaganda stalinistă, având drept scop să convingă pe oamenii simpli, pe cetățeni, că poți să muncești ca boul fără să iei nimic. Pentru că trebuia să te sacrifici, în timp ce tovarăș...