Mai mulți bani de împrumutat, mai multe datorii de stat

În 1999, cu o săptămână înainte să înceapă bombardarea Serbiei de către NATO, ne aflam, mai mulți ziariști români ce însoțeam o discretă delegație românească și ea, la recepția hotelului Intercontinental din Belgrad, așteptând să ne cazăm. Pe lângă prețul per cameră afișat oficial, recepționera, cu un zâmbet răzbunător, ne-a comunicat că trebuie să plătim și o taxă suplimentară de 10 dolari/zi/persoană.

„Taxă turistică, taxă de stațiune?”, am întrebat noi, nedumeriți. „Nu, taxă de înarmare!”, ne-a răspuns recepționera cu un soi de mândrie. În definitiv, și noi contribuiam, prin dreptul de survol acordat avioanelor NATO, la bombardarea potențială a Serbiei, așa că ea, o sârboaică hotărâtă, se cam bucura de haiducia asta: să ia bani de la neprieteni pentru a-și înarma țara.

Cumva, regimul Miloșevici găsise o cale să-și finanțeze armata după prea mulți ani de fărâmițare și războaie. Cu siguranță, cei 2-300 de dolari pe care i-a obținut atunci de la noi n...