Toată adolescența mea am auzit că există structuri morale superioare în care trebuie să ne integrăm. Anii ‘90 au însemnat această obsesie și nu alta.
Discuțiile nu erau raționale despre cum ne-ar fi fost de folos NATO sau UE, totul era o emoție, părea că trebuie să ne spălăm de comunism și să ne facem americani, francezi peste noapte.
Am avut decenii în care am participat sau am fost trași în tot felul de acțiuni dureroase, cinice, toate învelite în plapuma acelei „noi suntem cu ăia bunii”. Am avut închisori secrete CIA cu tortură și tot tacâmul, nu le-am recunoscut. Am fost în războaie cu aliații care au făcut praf Orientul, nu contează, am fost cu ăia bunii și am citit cartea eroului Ciucă. S-a aplaudat cu intelectuali și cu analiști cu master plagiat la academia SRI orice acțiune militară cel puțin dubioasă, a fost diabolizată orice critică.
Ei bine, suntem în momentul în care chiar nu mai crede nici dracu‘ în cercul lumii bune și morale din car...