Octavian Hoandră explica intr-un editorial: "... ar fi bine ca românii să nu se mai bazeze pe noi, Noi am crescut în comunism - eram tineri, fericiți, și de asta ne amintim uneori cu plăcere de acele timpuri - ni se spune... Da, era frumos: tatăl meu își scuipa plămânii distruși în celulele de la Securitate și de la Aiud. I se naționalizase fabrica de ulei și alte câteva case și își trăia ultimii ani de viață cu urechea în aparatul de radio, cu Europa Liberă, așteptând niște americani de-ai lui John Kennedy, nu globaliștii woke democrați.
Era frumos: eram tineri, declarați "chiaburi", dădeam obligatoriu câte un porc de 200 de kilograme pe an la stat și n-aveam acces la facultate fără un an sau doi în producție. Eram tineri, și în armată, unde nu aveam acces la arme, fiindcă eram copii de "dușmani ai poporului" am fost duși la Canalul Dunăre-Marea neagră, la muncă... Nu. Nu ne mai băgați în seamă. Noi nu suntem în stare să judecăm. Eram, atunci, tineri și fericiți, aveți...