Orgoliul doamnei Lasconi și victimele colaterale

Elena Lasconi a fost un accident istoric evitat în ultima clipă. Alegerea lui Georgescu ar fi fost o catastrofă, dar nici alegerea lui Lasconi n-ar fi fost vreo binecuvântare. 

Am conștiința împăcată: măcar n-am votat nici cu unul, nici cu alta, și nici cu Ciucă sau Ciolacu ori Simion. 

Elena Lasconi s-a lăsat cuprinsă de un delir de grandoare, de o importanță pe care în mod real nu o are. 

A strâns mai mult de un milion de voturi în condițiile în care oriunde aruncai ochii pe lista aia electorală dădeai fie de pădure, fie de incompetență, fie de rea-voință. 

Și atunci, o primăriță de provincie, cu bune rezultate contabile la Câmpulung, conducând un partid care nu și-a pierdut izul reformist oricâte gafe a făcut (și a făcut grămezi – începând cu cea mai mare dintre toate, și anume neînțelegerea faptului că politica este o artă a compromisului și a reformei inteligente), era firesc să pară răul cel mai mic.Dar nu mai suntem în 2024. Nu mai ...