Proiect fotojurnalistic inedit al unei fotografe românce, despre crematoriul uman din Varanasi (India) / „Lacrima unui fluture” sau cum vede un european moartea

Mediafax

Crematoriul uman în aer liber din Varanasi, India.

Nu se mai știe de când arde focul aici, nimeni nu are idee.

400 de incinerări de trupuri umane au loc în fiecare zi aici. Cei de aici nu mai simt mirosul pestilențial, dar pentru un nou-venit e ca o lovitură în plex.

Despre Varanasi, scriitorul norvegian Axel Jensen scria că miroase ca un „bar cu grătar”, „unde oamenii sunt îngrămădiți unii peste alții, ca varza putredă pe o grămadă de compost”.

Nu e ușor să fii acolo, dacă ești european.

Moartea, între psihoză și metempsihoză

Și, totuși, o fotografă din România a ajuns la Manikarnika Ghat, în Varanasi, ca să fotografieze moartea și să adune fotografiile într-un volum care se numește „Tears of a Butterfly”, lansat vineri seara la Centrul de Resurse în Fotografie.

Un volum de fotografii alb / negru, un dans armonios între viață și moarte, între psihoză și metempsihoză, pentru că,...