Citesc tot mai des, pe fel de fel de site-uri sau pe fel de fel de profile de pagini de socializare, că oamenii devin nemulțumiți de președintele Nicușor. De președintele pe care acum câteva luni îl aplaudau la scenă deschisă, ca la un final de revoluție în care cel bun, neprihănit, drept și curajos reușește să își treacă în dreptul numelui marea victorie.
Bulevardul Elisabeta era atunci plin, tinerii frumoși și liberi – unii dintre ei deja mai în vârstă și încorsetați din toate părțile, poate fără să știe – nu se opreau din urale, pe Facebook era o înghesuială absolută de felicitări și bateri din palme isterice, România se arăta în fața noastră în plină reconstrucție, redevenea frumoasă, Micul Paris se confunda cu Nicul Paris, dar nici de glume nu le mai ardea celor mai mulți și mai puternici dintre fanii apăruți ca ciupercile după p...