„La venue de l’avenir” – parfumul timpului într-un film de Cédric Klapisch

Am ales să păstrez (pentru sonoritatea lui expresivă și evocatoare) primul titlu al acestui film prezentat anul acesta la festivalul de la Cannes și care de câteva zile rulează și pe marile ecrane din România.

Este unul dintre acele filme care se cer văzute în cinematograf. Un film reconfortant de curat, căruia montajul îi conferă o dinamică de balet interior. Un film franțuzesc în înțelesul - aproape - clasic al cuvântului.

„La venue de l’avenir” nu este atât de ușor de tradus cum pare - „Venirea viitorului”. Distribuitorii români l-au tradus poetic prin „Culorile timpului”. Varianta originală aduce însă, în plus, o undă de mister, pe care doar limba franceză o murmură.

Pretextul - nu și povestea - este cât se poate de „terre à terre”, de prozaic. O familie se trezește, în anul 2024, în posesia unei moșteniri, o casă și un teren pe care edilii din zonă doresc să le achiziționeze ca să le includă în proiectul unui complex comercial. Sunt desemnați p...